Lumina pentru prepelițele ouătoare — durata zilei, intensitate și umbră

La prepelițele ouătoare, lumina nu ține de confort, ci declanșează ouatul. Când ziua are mai puțin de zece ore de lumină, organismul amână reproducerea; de la paisprezece ore în sus prepelițele ouă, iar șaptesprezece ore sunt considerate optimul. La fel de importantă este a doua cifră, la care aproape nimeni nu se gândește: lumina prea puternică dăunează la fel de mult ca o zi prea scurtă. Sunt suficienți între treizeci și patruzeci de lucși — lumina orbitoare face prepelițele permanent nervoase și duce la pierderi de păsări.

Durata zilei

Prepelițele se orientează după lumină, nu după calendar. Când ziua devine prea scurtă, organismul reduce ouatul — nu este o defecțiune, ci regula înnăscută prin care păsările își potrivesc reproducerea cu anotimpul cald. Pentru crescător, asta înseamnă:

Intervalul de lucru se află deci între paisprezece și șaptesprezece ore. Mai mult nu înseamnă mai bine: un efectiv care aproape că nu mai are deloc întuneric nu se odihnește, iar odihna ține de ouat la fel ca furajul.

Practic, pentru un efectiv din gospodărie, asta înseamnă: un programator, un ritm fix și prelungirea zilei toamna, la timp — nu abia după ce producția s-a prăbușit deja. Dacă prelungiți ziua dimineața, aveți avantajul că seara păsările se liniștesc odată cu lumina naturală, în loc să rămână pe întuneric în clipa în care se stinge lampa.

Intensitatea luminii

A doua cifră este trecută cu vederea mai des decât prima. O iluminare puternică nu este de dorit la prepelițe: înseamnă un stres continuu și mărește pierderile din efectiv. Se consideră bun un nivel între treizeci și patruzeci de lucși.

Este puțin — considerabil mai puțin decât dă o lampă de tavan obișnuită într-o cameră de zi și cam cât o lumină de lucru atenuată sau o zi înnorată văzută prin geam. Dacă nu aveți cum s-o măsurați, luați-vă după comportament: un efectiv aflat în lumina potrivită este liniștit și se ocupă de furaj și de așternut. Un efectiv ținut într-o lumină prea orbitoare este agitat, se sperie ușor și începe să se ciugulească — iar la prepelițe ciugulirea penelor este începutul unor probleme mai grave.

Este nevoie și de umbră

Fiecare prepeliță are nevoie de un loc unde nu stă în lumină. La creșterea în cuști, asta înseamnă că partea de sus a cuștii se acoperă cu un material opac, mai ales la etajul cel mai de sus, care altfel stă direct în bătaia lămpii. Astfel o parte a cuștii rămâne în umbră, iar păsările se pot retrage din lumină când vor.

La fel de important este ce vine din lateral. Razele directe de lumină care cad de-a curmezișul cuștii sunt o sursă de stres în sine — de aceea cuștile nu se așază lângă fereastră și nici lângă o altă sursă puternică de lumină. Când amenajați adăpostul, gândiți deci lumina de două ori: o dată ca intensitate și o dată ca direcție.

Același principiu se aplică și la creșterea la sol, doar cu alte mijloace: un colț acoperit, o scândură peste o parte din suprafață, un colț cu așternut mai des. Prepelițele sunt păsări de sol care caută ascunziș; un efectiv fără niciun loc umbrit stă tot timpul descoperit.

Păsările tinere au alt program

Ce este valabil pentru efectivul de ouătoare nu este valabil pentru creșterea tineretului. În primele zile puii primesc lumină non-stop, ca să găsească oricând furaj și apă. După aceea lumina se reduce la zece până la douăsprezece ore și rămâne așa până pe la a cincea săptămână; în cuști trecerea este posibilă încă din a doua săptămână de viață.

Motivul este exact cel pentru care efectivul de ouătoare primește paisprezece ore: lumina dirijează maturizarea sexuală. Păsările tinere care au prea devreme zile lungi încep să ouă prea devreme — înainte ca organismul să fie pregătit. Zilele scurte din perioada de creștere nu sunt deci o măsură de economie, ci o frână pusă intenționat.

Trecerea la programul pentru adulți se face odată cu mutarea în adăpostul pentru ouătoare, iar aceasta are loc înainte de începutul ouatului — la prepelițe, la vârsta de aproximativ 36–46 de zile.

Ce înseamnă asta zi de zi

Trei măsuri acoperă aproape tot. În primul rând, un programator care iarna aprinde lumina mai devreme dimineața, astfel încât efectivul să ajungă la paisprezece până la șaptesprezece ore de lumină. În al doilea rând, o lampă care luminează încăperea uniform și difuz, în loc să lase o pată luminoasă și colțuri întunecate. În al treilea rând, o zonă umbrită în fiecare cușcă sau în fiecare țarc.

Și o observație pe care nicio tehnică nu o înlocuiește: un efectiv a cărui producție scade fără un motiv vizibil are adesea o problemă de lumină, apărută treptat, în câteva săptămâni — o lampă arsă, un programator dereglat, o vară care se apropie de sfârșit. Înainte să schimbați furajul, uitați-vă la lumină; acolo problema se rezolvă mai ușor.

Cifrele și valorile de referință din acest articol se bazează pe literatura de specialitate despre creșterea prepelițelor — Ștele, Osmanian, Afanasiev, „Producția de ouă în avicultură”, capitolul despre tehnologia producției de ouă de prepeliță.