Hrănirea prepelițelor — ce furaj la ce vârstă și la ce puteți renunța

Prepelițele se hrănesc cu un furaj combinat complet, gata preparat, pentru prepelițe, fazani sau curcani — furajul pentru găini are prea puține proteine pentru ele. Puii primesc un furaj starter cu un conținut ridicat de proteină brută, de regulă între 24 și 28%; de pe la a treia sau a patra săptămână de viață îi treceți pe un furaj de creștere cu circa 18–22%, iar păsările ouătoare au nevoie apoi de un furaj pentru ouătoare cu aproximativ 20–24% proteină brută și cu mult mai mult calciu. La aproape tot restul puteți renunța: la amestecurile de cereale făcute în casă, fără o sursă de proteine, la resturile din bucătărie ca bază a rației și la cea mai mare parte a suplimentelor din comerț.

Cifrele sunt intervale din practică. Contează ce scrie pe eticheta sacului pe care îl cumpărați de fapt, nu o valoare orientativă de pe internet.

Furajul pe etape de viață

Două lucruri din acest tabel contează mai mult decât procentele în sine.

În primul rând: trecerea la furajul pentru ouătoare se face la începutul ouatului, nu la o dată din calendar. Furajul pentru ouătoare conține mult mai mult calciu pentru formarea cojii, iar pentru o pasăre care încă nu ouă deloc această cantitate nu este o măsură de prevedere, ci o povară.

În al doilea rând: un furaj ori este complet, ori nu este. Dacă amestecați jumătate-jumătate cu grâu un furaj declarat complet, ați înjumătățit conținutul de proteine și de minerale, fără ca pe sac să scrie asta.

De ce contează forma furajului

Ciocul unei prepelițe are câțiva milimetri lungime. Ce ciugulește o găină fără efort este pentru o prepeliță o bucată prea mare — iar un pui abia eclozionat nu o poate lua deloc. De aceea forma furajului nu este un detaliu:

• Puii au nevoie de făină sau de brizură foarte fină. Furajul pentru pui din comerț este adesea încă prea grosier; îl puteți mărunți suplimentar cu o râșniță, într-un mojar sau într-un blender.
• Granulele sunt de regulă prea mari pentru prepelițe. Nu sunt mâncate, ci împinse deoparte, iar ce rămâne pe jos se strică.
• Făina foarte fină face praf. Făina umezită rezolvă problema, dar se strică repede și atunci trebuie dată proaspătă de mai multe ori pe zi.
• Prepelițele scormonesc în hrănitoare. O hrănitoare cu marginea întoarsă spre interior sau cu un grilaj deasupra costă puțin și economisește furaj în fiecare zi.

Apa

Apa este partea rației subestimată cel mai des. Pe parcursul zilei, prepelițele beau de câteva ori mai multă apă decât cantitatea de furaj pe care o mănâncă — vara mult mai mult decât iarna —, iar o adăpătoare goală sau murdară se resimte mai repede decât orice greșeală de furajare.

• Mereu la dispoziție. Nu pe porții, nu doar dimineața.
• Proaspătă zilnic, iar vasul șters regulat. În apa caldă cu resturi de furaj se formează un biofilm în decurs de o zi.
• Pentru pui, în vase puțin adânci sau asigurate cu pietre. Un pui de prepeliță este minuscul și se îneacă într-un castron obișnuit. Soluțiile uzuale sunt farfurioare puțin adânci cu un strat de bile de sticlă sau de pietricele curate în ele ori adăpători mici cu borcan răsturnat și margine îngustă. După primele zile se poate trece la un vas mai mare.
• Ferită de îngheț iarna, la umbră vara.

Gritul și calciul sunt două lucruri diferite

Cele două sunt adesea confundate, deși fiecare are alt rol.

Gritul este un material dur, insolubil — pietriș fin sau nisip cuarțos cu granulație potrivită. Păsările nu au dinți; mărunțirea are loc în pipotă, iar acolo gritul lucrează ca o moară. Dacă dați exclusiv furaj gata preparat sub formă de brizură, la nevoie vă puteți descurca fără el. De îndată ce în rație apar boabe întregi, verdețuri sau insecte, gritul trebuie să fie la dispoziție.

Calciul este solubil — scoici măcinate, grit din cochilii de stridii sau coji de ou bine uscate și sfărâmate. El furnizează calciul pentru coaja oului. Oferiți-l păsărilor ouătoare într-un vas mic separat, la discreție, în loc să-l amestecați în furaj: păsările iau cât le trebuie, iar necesarul variază.

Dacă folosiți coji de ou, uscați-le și sfărâmați-le atât de mărunt încât să nu mai poată fi recunoscute drept coji de ou.

Verdețuri și resturi din bucătărie

Verdețurile proaspete și micile gustări aduc varietate și le țin pe păsări ocupate, dar rămân un adaos. Ca regulă practică: ce dați în plus nu ar trebui să depășească o mică parte din rația zilnică, altfel diluați tocmai proteinele pentru care ați cumpărat un furaj complet scump.

Sunt potrivite, în cantități mici și tocate mărunt:

• salată, ierburi aromatice, păpădie, rocoină, urzică (ofilită)
• morcov ras, castravete, dovleac fiert la abur
• fulgi de ovăz, ou fiert, orez fiert necondimentat
• viermi de făină și alte insecte, ca adaos ocazional

Ce nu are ce căuta în hrănitoare:

• Mâncare sărată, condimentată, prăjită sau dulce. Prepelițele suportă greu sarea; resturile de mâncare gătită sunt aproape întotdeauna sărate.
• Furaj mucegăit și pâine de orice fel. Mucegaiurile din cereale și din pâine sunt una dintre cauzele de pierderi cele mai frecvente și mai perfide. Când aveți dubii, aruncați.
• Avocado, fasole crudă, părțile înverzite și colții cartofilor, frunze de rubarbă.
• Ceapă și usturoi în cantități apreciabile, ciocolată, cafea.
• Iarbă lungă și fibroasă. Se poate încâlci în gușă. Tăiați verdețurile întotdeauna scurt.

Dacă apar semne de boală — păsări care stau apatice și zburlite, lasă furajul neatins sau au diaree —, nu de furaj trebuie să vă ocupați. Acesta este un caz pentru medicul veterinar.

Cât furaj se consumă

O pasăre adultă mănâncă aproximativ 20–30 de grame de furaj pe zi. În primele zile puii mănâncă doar câteva grame și ajung treptat, de-a lungul săptămânilor, la valoarea păsărilor adulte.

Acest interval vă dă un reper pentru cumpărături și nimic mai mult. Consumul real depinde de linia și de greutatea păsărilor, de temperatura mediului — la frig crește considerabil —, de conținutul energetic al furajului, de producția de ouă și de tipul hrănitorilor pe care le folosiți. Dacă vreți o cifră proprie, cântăriți: notați cât furaj puneți într-o perioadă fixă, la sfârșit scădeți furajul rămas în hrănitori și în sacul început și împărțiți la numărul de păsări și la numărul de zile. După două-trei perioade aveți o cifră valabilă pentru propriul efectiv.

La ce puteți renunța

Un furaj complet bun, apă curată, grit și, pentru păsările ouătoare, o sursă de calciu acoperă necesarul. Preparatele cu vitamine și suplimentele „pentru susținere” nu aduc de regulă nimic la păsările sănătoase, hrănite conform necesarului. Renunțați și la schimbările făcute din nervozitate: dacă schimbați marca la fiecare trei săptămâni, creați exact neliniștea pe care încercați s-o combateți — și nu veți afla niciodată care furaj a fost mai bun pentru propriul efectiv.