Creșterea puilor de prepeliță — primele patru săptămâni

Un pui de prepeliță abia ieșit din ou cântărește între șase și opt grame. Toate problemele din primele săptămâni pornesc de la această greutate: puiul se răcește repede, se îneacă într-o adăpătoare care pentru o găină ar fi puțin adâncă și dispare prin orice deschizătură mai lată decât degetul mare. De aceea, căldura sub lampa de încălzire, așternutul uscat și apa puțin adâncă contează mai mult decât tot ce urmează. După patru-șase săptămâni, perioada grea s-a încheiat — atunci mutați păsările, și anume înainte să înceapă să ouă.

Sosirea

Puii trebuie să ajungă la locul lor în primele douăsprezece ore după ecloziune. În acest timp încă trăiesc din sacul vitelin și nu au nevoie imediat de furaj, dar au nevoie de căldură. Dacă cumpărați pui, faceți drumul cât mai scurt: puii de o zi sunt sensibili la temperaturi scăzute, iar un drum lung într-o mașină rece vă costă mai mult decât economisiți la furnizorul mai ieftin.

Pentru transport folosiți o cutie înaltă de cel puțin zece centimetri. Din una mai joasă puii sar afară, și o fac mai devreme decât v-ați aștepta. O cutie standard de șaizeci pe șaizeci de centimetri se poate împărți în patru compartimente; o sută de pui pe compartiment este o cifră din fermele mari, așa că într-o gospodărie puneți mai puțini. În mașină acoperiți cutia, ca să nu intre curent.

Merită să vă uitați atent când îi puneți la locul lor: un pui sănătos stă ferm pe picioare, se mișcă și are greutatea tipică rasei sale. Dacă luați pui care stau nesiguri pe picioare, vă luați o muncă ce rareori se răsplătește.

Căldura — și ce vă arată puii despre ea

Încălziți camera înainte să aduceți puii, nu după. Ca reper, în cameră trebuie cel puțin 28 °C. Sub lampă, la nivelul podelei, în prima săptămână sunt necesare 35–36 °C. Apoi coborâți temperatura de la o săptămână la alta:

Ca sursă de căldură s-au dovedit bune lămpile cu infraroșu. Nu contează marca, ci ca sub lampă să fie cald, iar alături mai răcoare: puii trebuie să își poată alege singuri locul.

Spațiu și așternut

Pe podea puteți ține în primele săptămâni până la 150 de pui pe metru pătrat. Dacă rămân în același compartiment mai mult de trei săptămâni, cifra scade la circa 110. Despărțiți compartimentele cu pereți plini până la o înălțime de aproximativ cincizeci de centimetri și din plasă deasupra: partea plină de jos oprește curentul, plasa de sus lasă aerul să treacă.

În primele săptămâni, creșterea pe podea are un avantaj pe care nu l-ați bănui privind cuștile. Puii de mărimea asta se rănesc când cad din cuști, iar o parte din pierderile din această perioadă vin tocmai de aici. Dacă folosiți cuști, verificați fiecare deschidere.

Ca așternut s-a dovedit bună turba, într-un strat de doi centimetri, adică aproximativ trei kilograme pe metru pătrat. Rumegușul se poate folosi, dar are un dezavantaj: puii îl ciugulesc. E mai bine să hotărâți dumneavoastră ce ajunge în gușa lor.

Furaj și apă

În primele zile ajung tăvi plate de circa treizeci pe treizeci de centimetri. Peste furaj puneți o plasă — puii ajung la el cu ciocul, dar nu îl pot scurma afară din tavă. Mai târziu înlocuiți tăvile cu hrănitori tip jgheab, tot cu un grătar împotriva scurmatului. Socotiți cel puțin doi centimetri de front de furajare pe pasăre; dacă socotiți mai puțin, ajungeți la un efectiv inegal.

La apă, pericolul este adâncimea. Un pui care cade în apă și se udă se răcește, iar într-o adăpătoare prea adâncă se îneacă. S-a dovedit bună adăpătoarea cu vacuum: un vas puțin adânc, cu un borcan răsturnat deasupra și, sub buza borcanului, un distanțier de circa cinci milimetri, ca apa să curgă în vas. În primele zile apa ar trebui să fie încălzită.

Adăpătorile cu nipluri și cele cu micro-cupe funcționează bine, dar puii au nevoie de timp ca să se obișnuiască cu ele. Ca reper: până în săptămâna a treia, circa treizeci de păsări pe un niplu, apoi opt-zece — cu cât cresc, cu atât beau mai mult. La adăpătorile tip jgheab, trei milimetri buni de front de adăpare pe pasăre sunt o valoare cu care se poate lucra. Toate adăpătorile deschise trebuie curățate zilnic; în ele ajunge mereu așternut.

Lumina

În primele zile lumina stă aprinsă non-stop: puii trebuie să găsească oricând furajul și apa. După aceea reduceți la zece-douăsprezece ore pe zi și rămâneți la atât până în jurul săptămânii a cincea. În cuști, unde furajul și apa sunt mai aproape, trecerea este posibilă încă din a doua săptămână de viață.

Zilele scurte au un motiv: producția de ouă de mai târziu. Tineretul care primește prea devreme prea multă lumină începe să ouă prea devreme, înainte ca organismul să fie pregătit. Abia efectivul adult primește paisprezece ore și mai mult.

Mutarea

Prepelițele încep să ouă la vârsta de circa 36–46 de zile. Mutarea în adăpostul păsărilor adulte trebuie făcută înainte — o femelă care începe să ouă în plină mutare ouă neregulat, iar primele ouă ajung unde nu le caută nimeni. Așadar, stabiliți data după vârsta păsărilor, nu după weekendul în care aveți timp.

De aici încolo se aplică ce este valabil pentru păsările adulte: aer liniștit, fără curent, așternut uscat, paisprezece ore de lumină. Atunci săptămânile grele sunt deja în urmă.

Cifrele și valorile de referință din acest articol urmează literatura de specialitate despre creșterea prepelițelor — Ștele, Osmanian, Afanasiev, „Producția de ouă în avicultură”, capitolul despre tehnologia producției de ouă de prepeliță.