Creșterea prepelițelor pentru începători: cât spațiu, câte păsări, câtă muncă pe zi?

Creșterea prepelițelor e mai ușoară decât a găinilor, dar are și ea cerințele ei. Pentru un grup mic de patru până la șase femele aveți nevoie de un adăpost scund, sigur împotriva jderilor, cu aproximativ 0,2–0,3 metri pătrați pe pasăre, de un furaj complet pentru prepelițe, de apă curată, de o baie de nisip și de un program fix de lumină; munca zilnică înseamnă câteva minute. Primele ouă apar între a șasea și a zecea săptămână de viață, iar pentru asta nu aveți nevoie de mascul.

Câte păsări și care

Începeți cu un grup mic. Prepelițele trăiesc în grup; sub patru păsări devin neliniștite, iar o pasăre ținută singură nu intră în discuție. Limita de sus nu o stabilește atât spațiul, cât nevoile casei: în perioada de vârf, o femelă dă cam patru până la șase ouă pe săptămână, așa că cinci sau șase femele produc deja mai mult decât consumă cele mai multe familii. Iar cum arată starea normală a păsărilor dumneavoastră învățați mult mai bine la cinci păsări decât la treizeci.

Dacă doriți ouă doar pentru bucătărie, țineți un grup numai de femele. Este varianta cea mai liniștită: femelele ouă la fel și fără mascul, iar ouăle sunt atunci nefecundate și la fel de bune de mâncat. Un mascul își are locul în grup doar dacă doriți să scoateți pui, și atunci unul la trei până la cinci femele. Doi masculi într-un grup mic aproape niciodată nu se înțeleg.

La cumpărare aveți trei variante: ouă pentru incubație, pui sau tineret cu puțin înainte de începutul ouatului. Pentru început, tineretul este varianta cea mai simplă: sexul se poate determina, perioada cea mai delicată a vieții a trecut-o la crescător, iar primul ou vine curând. La pui și la ouăle pentru incubație, cam jumătate ies masculi.

Spațiul

Crescătorii amatori socotesc de obicei cam 0,2–0,3 metri pătrați de suprafață utilă pe pasăre. Utilă înseamnă că suprafața de sub hrănitoare, adăpătoare și baia de nisip nu se pune la socoteală. Pentru șase păsări ies ceva peste un metru pătrat până la aproape doi — un adăpost care încape într-un garaj, într-o magazie sau într-un colț ferit al grădinii.

La prepelițe, înălțimea se ține intenționat mică. Când se sperie, zboară aproape vertical în sus și, într-un adăpost înalt, se lovesc cu capul de tavan; în adăposturile cu o înălțime interioară de circa 30–50 de centimetri nici nu mai apucă să-și ia zborul. Prepelițele nu au nevoie de stinghii — sunt păsări de sol.

Înăuntru sau afară nu e atât o chestiune de temperatură, cât de umezeală: prepelițele suportă gerul mai bine decât umezeala și curenții de aer. Afară aveți nevoie de un acoperiș etanș, de o latură ferită de vânt și de o pardoseală uscată; înăuntru, de aer fără curent și de lumină pentru ritmul zilnic. Ambele variante funcționează.

Ce se aplică din punct de vedere legal — dimensiuni minime, obligații de înregistrare, cerințe de igienă — diferă de la o țară la alta și de la o regiune la alta; înainte să construiți, întrebați la autoritatea sanitar-veterinară.

Echipamentul de bază

• Așternut pe toată suprafața, uscat și destul de gros ca păsările să poată scurma în el. Pardoselile din plasă de sârmă nu sunt potrivite când creșteți prepelițe ca hobby.
• O baie de nisip cu nisip fin și uscat — îngrijirea penajului și prevenirea paraziților, deodată.
• Ascunzători: crengi, o scândură pusă peste două cărămizi, o cutie culcată pe o parte, întotdeauna cu două ieșiri.
• Mai multe locuri de hrănire și de adăpare, răspândite prin spațiu, ca o singură pasăre dominantă să nu le poată bloca pe toate.
• Protecție împotriva jderilor: plasă sudată în loc de plasă hexagonală, zăvoare care se deschid din două mișcări și o barieră pe dedesubt împotriva vulpilor și a șobolanilor.

Furajul și apa, pe scurt

Prepelițele primesc un furaj complet gata preparat pentru prepelițe, fazani sau curcani; furajul pentru găini are prea puține proteine pentru ele. Păsările care ouă au nevoie de un furaj pentru ouătoare cu mult mai mult calciu, plus o sursă de calciu într-un vas separat, la discreție. O pasăre adultă mănâncă aproximativ 20–30 de grame pe zi; un sac îi ajunge mult timp unui grup mic și se păstrează la uscat, ferit de șoareci.

Apa trebuie să fie mereu la dispoziție, proaspătă în fiecare zi, neînghețată iarna și la umbră vara. Verdețurile și resturile din bucătărie sunt doar un adaos, în cantități mici; nimic sărat, nimic mucegăit și nici pâine nu au ce căuta în adăpost.

Lumina

La prepelițele ouătoare, lumina este cea care declanșează ouatul. De la 14 ore de lumină pe zi ouatul merge; sub 10 ore, organismul îl reduce treptat. Vara, ziua rezolvă asta de la sine; iarna aveți nevoie fie de un program de lumină cu programator, fie de disponibilitatea de a trece fără ouă prin lunile întunecate — o pauză de iarnă chiar le face bine păsărilor. Lumina nu trebuie să fie orbitoare, iar un loc umbrit face și el parte din amenajare.

Munca zilnică

Rutina e scurtă, dar se face în fiecare zi, și pe ploaie, și în concediu. Dimineața: clătiți și umpleți adăpătoarea, verificați furajul, strângeți ouăle, priviți grupul timp de două minute — se ridică fiecare pasăre, mănâncă fiecare, arată fiecare ca ieri. Seara: faceți un tur al adăpostului și încercați cu mâna fiecare încuietoare. Pentru un grup de patru până la șase păsări sunt câteva minute, cam zece până la cincisprezece.

Săptămânal se adaugă afânarea așternutului, cernerea nisipului din baie și frecarea adăpătoarei cu peria — o jumătate de oră pentru un grup de această mărime. La câteva săptămâni, așternutul se schimbă complet.

Ambele cifre cresc odată cu efectivul, și anume proporțional: de două ori mai multe păsări înseamnă de două ori mai multe adăpători, de două ori mai mult așternut, de două ori mai multe ouă de strâns. Cine începe cu treizeci de păsări nu are de lucru un sfert de oră pe zi, ci o oră — cel mai frecvent motiv pentru care efectivele mari ale începătorilor se micșorează din nou după prima iarnă.

Stabiliți înainte de cumpărare cine are grijă de păsări când lipsiți o săptămână de acasă.

Când apar primele ouă

Cele mai multe femele fac primul ou între a șasea și a zecea săptămână de viață. Primele ouă sunt mici și vin neregulat; de obicei lucrurile se așază în două-trei săptămâni. După aceea, o femelă sănătoasă dă în perioada de vârf cam patru până la șase ouă pe săptămână, iar într-un an de ouat, cu program de lumină și furaj pentru ouătoare, în jur de 200–300. În multe efective, păsările se înlocuiesc după aproximativ un an de ouat, pentru că de atunci producția scade — păsările în sine trăiesc considerabil mai mult.

Cele mai frecvente greșeli ale începătorilor

1. Prea multe păsări deodată. Cu douăzeci de păsări în loc de șase, fiecare greșeală se dublează: umezeală, înghesuială, muncă, ouă pe care nu le mănâncă nimeni. E mai greu să micșorați efectivul decât să-l măriți.
2. Prea mulți masculi. Dintr-o ecloziune ies cam tot atâția masculi câte femele. Dacă îi păstrați pe toți, aveți bătăi, femele cu gâtul jumulit și gălăgie — masculul începe să cânte cam între a cincea și a opta săptămână.
3. Adăpostul înalt. De la înălțimea genunchiului până la cea a șoldului, cu tavan tare, este exact zona în care prepelițele prind viteză și se lovesc de tavan.
4. Furajul pentru găini. Prea puține proteine, iar ouatul nu pornește.
5. Așternutul ud. Umezeala este începutul aproape oricărei probleme.
6. Încuietoarea pe care o poate deschide un jder. O singură noapte costă de obicei tot efectivul.
7. Schimbările continue. Furaj nou, adăpost nou, grup nou — fiecare schimbare costă ouă, iar dacă schimbați ceva la fiecare trei săptămâni nu aflați niciodată ce a funcționat.

Dacă notați de la început — sosirea păsărilor, primul ou, ouăle pe săptămână —, după câteva luni știți ce e normal în adăpostul dumneavoastră. Mai târziu, aceste cifre stau la baza oricărei decizii, de la programul de lumină până la înlocuirea efectivului.